VI'OLĂ¹, viole, s.f. Instrument muzical cu coarde, mai mare decât vioara, acordat cu o cvintă mai jos decât vioara si având sunete mai grave decât aceasta; alto. [Pr.: -vi-o-] - Din it. viola, fr. viole.
Sursă : DEX'98 (23326)  - RACAI

VI'OLĂ², viole, s.f. (Bot.) 1. Toporas. 2. Compus: violă-de-noapte (sau -de-primăvară) = nopticoasă. [Pr.: vi-o-] - Din lat. viola.
Sursă : DEX'98 (34247)  - oprocopiuc

VIOL'A vb. 1. a batjocori, a necinsti, a silui, (Transilv.) a căzni, (înv.) a rusina, a sili, a spurca, (fig.) a pângări. (A ~ o femeie.) 2. a forţa, a sparge, a strica, (înv.) a silnici. (A ~ încuietoarea usii.) 3. v. profana. 4. v. contraveni.
Sursă : Sinonime (218026)  - siveco

VI'OLĂ s. (MUZ.) alto.
Sursă : Sinonime (218030)  - siveco

VI'OLĂ s. v. toporas, violetă, viorea.
Sursă : Sinonime (218031)  - siveco

viol'a vb. (sil. vi-o-), ind. prez. 1 sg. viol'ez, 3 sg. si pl. viole'ază
Sursă : DOR (292962)  - siveco

vi'olă (instrument, plantă) s. f. (sil. vi-o-), g.-d. art. vi'olei; pl. vi'ole
Sursă : DOR (292970)  - siveco

A VIOL//'A ~'ez tranz. 1) (legi, angajamente, dispoziţii) A nesocoti, comiţând o abatere; a încălca. 2) (obiecte bine închise) A deschide cu forţa; a forţa. 3) (lucruri sau fiinţe considerate sacre) Asupune unui sacrilegiu; a pângări; a profana. 4) (persoane de sex feminin) A supune unui viol; a necinsti; a silui; a batjocori. [Sil. vi-o-] /<fr. violer, lat. lat. violare
Sursă : NODEX (359332)  - siveco

VI'OL//Ă¹ ~e f. Instrument muzical asemănător cu vioara, având dimensiuni mai mari si sunete mai grave; alto. /<it. viola, fr. viole
Sursă : NODEX (359336)  - siveco

VI'OL//Ă² ~e f. v. VIOREA /<ung. viola
Sursă : NODEX (359337)  - siveco